N-am înţeles de ce tot mai multă lume crede că, mai nou, mă trag de şireturi cu mogulul. Mă întreabă lumea aşa, conspirativ: „Fată, da’ cum e Voiculescu?”. Păi daţi, mă, un search pe google, la imagini. Aşa e Voiculescu!

Alţii mă întreabă de ce nu mă angajez la Antene, că doar am pile. Da, mă! Aştept să-l dea pe Badea afară şi o să fac „Prin gură presei”. Şi dacă aveţi cumva nevoie de un job, o să lansăm în curând rubrica „Antene Jobs”. Rămâneţi aproape! Read the rest of this entry »

Ce înseamnă să te cheme natura şi să nu fii acasă! A fost musai să intru undeva şi să intreb politicos: „Nu vă supăraţi, e vreo toaletă pe aici?”

Şi aveau. Şi inca ce mai aveau! Am deschis uşa pe care scria „femei” şi am intrat in prima cabină. Am încuiat repede uşa după mine şi când m-am uitat in jur… lux, tata! Era ditamai cabina, cred ca fusese concepută si pentru cabină de duş, dar n-au mai avut fonduri. Iar buda… buda era genială. Buda avea pe laterale două bări. Nu, n-avea folie sau hârtie pentru colac, dar la ce-ţi mai trebuia asta când ei îţi asiguraseră toate condiţiile ca să te urci în siguranţă pe budă? Read the rest of this entry »

Observai azi dimineata pe covor niste chestii mici si negre. Cand ma uitai mai bine, vazui ca erau mai multe. Statui un pic pe ganduri, ma gandeam eu la ceva, dar mi se parea ireal. Ce vedeam eu erau cacareze de sobolan, clar. De unde sobolani la noi in casa?

Hm, o fi. Mi se parea un pic posibil… Cacarezele erau in coltul lui LaptucaPEACE, locul cu calculatorul, loc unde eu nu ajung decat cu negocieri sau cu mancare, mai rar cu aspiratorul.

M-am urcat imediat in motul patului si am inceput sa bobinez. Sa-l sun pe barbatu-mio, zic, primul lucru. Draci! Telefonul era in cealalta camera… Varianta asta, desi geniala, a picat prost. Cum patul era aproape de calculator, incep sa ma intind (Nadia Comaneci la paralele era o biata scolarita pe langa mine) sa aprind calculatorul si sa intru pe mesinger sa cer ajutor. Read the rest of this entry »

In seara asta, in timp ce mancam sarmale, multe sarmale, mi-am amintit ce problema aveam eu cand eram mica. Nu intelegeam unde se duce mancarea dupa ce o inghit.

Ma tot gandeam ce-o fi dincolo de gat. Incepusem sa cred ca se afla o cutie in care se varsa mancarea, dar tot nu intelegeam cum de cutia aia reuseste sa cuprinda tot ce mananc eu in fiecare zi.

Ca sa nu ma mai framant aiurea, m-am dus la frati-mio, geniul familiei (asta sedea toata ziua in casa si citea) si l-am intrebat ce am eu in burta.

„Proasto, in burta ai mate!” Read the rest of this entry »

Stiti ce eram eu cand eram mica? Actrita! Da, ma! Tata juca intr-o trupa de teatru. Aveau spectacol in fiecare sambata si eu cand il vedeam ca pleaca de acasa incepeam sa urlu, sa ma tavalesc, sa ma dau cu capul de ciment ca sa ma ia cu el. Si ma lua bietul om. Acum imi dau seama, saracu’ de el, ai si tu o oaza sambata sa scapi de acasa, de nevasta, de catel, de purcel, si urla zgatia s-o iei cu tine. Eeeh, de ce n-a folosit prezervativul?
Si plecam cu tata pe bicicleta. Avea o bicicleta de aia ruseasca, imi punea o perna pe cadru si eu ma puneam calare. Pana ajungeam la Casa de Cultura, prin toate gropile, se ducea si mama ei de perna, aveam curul varza, mergeam cum merg astia cu pampersul acum. Read the rest of this entry »

In copilarie eram baiat. Da, ma, chiar eram baiat. Si am fost asa pana pe la vreo 6 ani, cand prietenii mei au zis sa ne aratam putulicile. Si a mea nu era ca a lor. Bineinteles ca a aflat mama ca eram in fudulia goala cu baietii pe marginea santului si m-a bagat in sedinta. Nu stiu ce mi-a zis, stiu doar ca eram fetita.

Pfff, a fost cea mai grea lovitura. Doua zile n-am mai iesit pe sant, timp in care ma gandeam la o solutie. Trebuia sa fac ceva sa ma fac baiat. M-am dus la fratele meu, mai mare cu 4 ani, geniul familiei, si l-am intrebat cum am aparut eu. Am aflat ca ma facuse mama. In loc sa intreb, ca un copil normal, “pe unde?”, eu am gasit repede solutia “ea trebuie sa ma faca din nou si, de data asta, baiat”. Read the rest of this entry »

Bai, mie mi-e dor de Oltenia. Da, ma, nenicutule, mi-e dor de satul meu. Si ce fac cand mi-e dor? Eh, nu ma urc in masina sa ma duc acolo ca doar nu sunt cretina, dorul e moca, benzina e pe bani. Nu, stau si ma gandesc, pun ochii in tavan si ma gandesc (ignor panzele de paianjen de pe lustra pentru ca imi trece dorul daca le bag in seama). Si stau asa si ma gandesc pana apare sotul meu urland si scalambaindu-se:

- Haaaa, sunt viermele stelar si am venit sa te transform si pe tine in viermusa stelara!!!
Read the rest of this entry »

Se gasesc 7 olteni, stabiliti in Bucuresti, sa plece la peste. Zis si facut. Se duc repede in Obor, isi cumpara undite de cea mai buna calitate, isi fac linia, isi cumpara si cel mai mare juvelnic gasit la vanzare (ca doar eram 7, trebuia sa avem loc sa tinem pestele) si gratar (de ala mare, ca noi ne apucam sa vindem mici, nu sa ne ducem la peste). Dupa asta trec pe la supermarket, isi cumpara carne cat sa opresti Oltul cu ea pe motiv „nu toata lumea mananca peste”, bere cat sa mai faci un lac in Cismigiu si gata. Asta e tot.
Seara se da adunarea la unul acasa. S-a nimerit sa fie la mine. Am cautat pe net o balta, am decis cu ce sa mergem pana acolo, am pus totul in masina de seara, ca maine ne trezim si gata sa plecam. Ne punem ceasurile sa sune la ora 4 (am auzit noi ca pescarii adevarati se duc cu noaptea in cap) si acu’, daca le stabiliram pe toate, sa ne cinstim cu un pahar de vin. La un pahar de vin ne-am intins la bancuri si, in final, am adormit care pe unde a apucat, nu se stie cand. Pe la 5 jumate, eu m-am trezit ca urla unul: „Scularea, ba! Ca e 5 jumate, hai sa mergem”. Ne trezim cu chiu cu vai, trecem peste episodul cu baia si sus in masina. V-ati prins, eram 7 si nu mergeam cu vreo duba, ne duceam cu Super Nova (ati retinut, da? Nu Nova, Super Nova). La masina ne luam la cearta care cum sa stea, ala ca e gras, ca ala ca are buba la picior, pana la urma ne inghesuim 5 in spate si ceilalti 2 impingeau de usi sa se inchida. Reusim sa ne urnim din fata blocului, pe drum iar ne luam la cearta ca 3 ar fi fumat, ceilalti 4 tipau ca se face prea mult fum in masina. Read the rest of this entry »

Ma trimisa mama, azi dimineata, sa ma duc sa-i incarc si ei butelia ca nu vrea s-o prinda Pastele cu ea goala. Cat mai e o butelie? Ma pune dracu’ sa o intreb. Mama: „da’ tu ce crezi? Ca io sunt bursa? Nu stiu!!!”

Eh, o lasai in pace. Asa oi ajunge si eu dupa treij de ani de casnicie… sa nu mai stiu de nimic. Dupa ce luaram si noi un dumicat sa nu ne spurce cucul, hai pe mine cu gura sa ma duc sa-i umplu butelia ca ea se apuca de gatit. Ma imbracai si il strigai pe tata sa-mi pregateasca butelia ca sa plec. In 3 minute ma pomesc cu tata ca urla din batatura sa-i dau cheile sa deschida portbagajul. Ies si incep sa tip din usa (nu v-ati dori sa vedeti o cearta intre olteni): “Baaaa, ej nebun? Nu ma duc cu masina! Da-mi carutul ala de butelie!”. Tata: “Nebuna esti tu si cu ma-ta care vrea acu’ butelie! Lasati-ma dracu-n pace, descurcati-va singure, ma duc sa-mi vopsesc gardu’!” si zdrang cu butelia in mijlocul bataturii, dupa care pleca in treaba lui. Mama, diplomata din fire, deja imi luase cheile din geanta si pana sa ma dumiresc eu bine, ea deja pusese butelia in portbagaj si deschisese si portile. „Ma, mama, da’ ma puteam duce pe jos, ca e la 2 pasi? Ma fac de ras daca ma duc pana aci cu masina…”

Mama: „Aaa, pai nu aici! Te duci in centru, la Iulica. Stii, la peco.”

Si ma dusei. Pe drum imi faceam probleme cum m-oi descurca eu cu butelia aia. Eh… gasesc io vreun pretendent sa ma ajute. Ajunsei la peco si intrai sa intreb (era un gagiu): nu va suparati… si eu… cu o butelie (in gandul meu, dac-ai veni s-o si iei din masina…). Si tipul: da, cum sa nu, zise asta in timp ce iesi. Eu dupa el. El se uita in jurul lui si: „unde e?”. Ii raspunsei ca e in masina si ma puse sa trag masina la GPL. (al dreacu, nu puteai sa zici ca ma ajuti si pe mine, ma pui sa trag masina pana acolo… ptiu… taranule!)

Ma puse sa deschid portbagajul si „de cat bag?”. Pfua, ce cretin! Ma umplui de nervi si zic: ba, trai-ti-ar tie, io venii si iti zisei ca am o butelie, da? Nu ca vreau sa bag GPL! Tu nu intelegi romaneste?”

„Da, fa, venisi sa umpli butelia. Si io acu te intreb de cati bani sa-ti bag gaz in ea! Ce? Te mancai? Ce sarisi asa?”

„Fa-i plinu’!” zic.

M-a costat o suta de mii de lei vechi.

Dupa ce am venit acasa i-am spus unui prieten: „Auzi, ma? Tu stii cum incarca oltenii buteliile? Se duc la benzinarie si baga GPL de 50, de 70 de mii… depinde ce vor sa gateasca”. Omul a ras de s-a tavalit pe jos: „du-te dreacu’, ca asta-i banc”.

Cand credeam ca am ajuns si eu la nivelul oamenilor normali, ma intreaba un prieten pe mesinger daca vreau sa ii vad casa. Daca n-ar fi fost plecat in State, as fi zis “Ba” pentru ca ma gandeam ca ma invita la el. Si zic “da”, ma si gandeam “ia uite, ba, nu-i e de ajuns ca sta in America, acu o avea casa noua” (si scenariul se continua in deja cunoscutul stil al oamenilor cu mentalitate de chirias).

Hop, imi da un link. Zic, bai, dar misto casa… daca si-a facut omu’ blog cu poze. Si dau repede click sa intru sa stiu macar ca mor de invidie si nu de moarte buna.

Bai, mi s-a taiat respiratia. Inima mea nu suporta faze de astea. Poc, mi se ingalbeneste iar mesu’ din bara. Ma uit “da street view. acu daca o iei pe strada la dreapta, ajungi la mine, la blocurile alea de caramida”. Si dau… bai, ma plimbam pe strada. Zic, da-o dracu de treaba, face misto de mine. Si las repede fereastra in bara. Ma uit in spate, ma gandeam ca e vreo farsa si barbati-miu ma filmeaza, nu era. Mai deschid o data, ma mai plimb putin… ireal, adica era real, dar mi-e nu-mi venea sa cred. Pana la urma, imi iau inima in dinti, macar hai sa fiu penibila pana la capat. Zic: daca el face misto de mine cu jocul asta, lasa ca fac si io de el. Il pun sa iasa in fata casei, desi imi venea sa il intreb “ma vezi?”. Basca mai era si instinctul ala sa fac cu mana. Ii zic sa iasa si sa-mi faca cu mana, el imi pune aratarea aia care se tavaleste pe jos de ras. In gandul meu, si-a terminat mistoul, acu il las sa rada. Pun si io o moaca de aia.

La un moment dat, ii recunosc omului ca eu n-o sa pot sa dorm la noapte ca, vorba lu’ mamaia, “maica, e necuratu’ la mijloc”, asa ceva nu se poate.

El credea ca fac misto. Eu credeam ca el face misto.

Uitati-va ce fac astia de la Google

Acu’ ziceti si voi, sunt io nebuna?