Martie19
Cand credeam ca am ajuns si eu la nivelul oamenilor normali, ma intreaba un prieten pe mesinger daca vreau sa ii vad casa. Daca n-ar fi fost plecat in State, as fi zis “Ba” pentru ca ma gandeam ca ma invita la el. Si zic “da”, ma si gandeam “ia uite, ba, nu-i e de ajuns ca sta in America, acu o avea casa noua” (si scenariul se continua in deja cunoscutul stil al oamenilor cu mentalitate de chirias).
Hop, imi da un link. Zic, bai, dar misto casa… daca si-a facut omu’ blog cu poze. Si dau repede click sa intru sa stiu macar ca mor de invidie si nu de moarte buna.
Bai, mi s-a taiat respiratia. Inima mea nu suporta faze de astea. Poc, mi se ingalbeneste iar mesu’ din bara. Ma uit “da street view. acu daca o iei pe strada la dreapta, ajungi la mine, la blocurile alea de caramida”. Si dau… bai, ma plimbam pe strada. Zic, da-o dracu de treaba, face misto de mine. Si las repede fereastra in bara. Ma uit in spate, ma gandeam ca e vreo farsa si barbati-miu ma filmeaza, nu era. Mai deschid o data, ma mai plimb putin… ireal, adica era real, dar mi-e nu-mi venea sa cred. Pana la urma, imi iau inima in dinti, macar hai sa fiu penibila pana la capat. Zic: daca el face misto de mine cu jocul asta, lasa ca fac si io de el. Il pun sa iasa in fata casei, desi imi venea sa il intreb “ma vezi?”. Basca mai era si instinctul ala sa fac cu mana. Ii zic sa iasa si sa-mi faca cu mana, el imi pune aratarea aia care se tavaleste pe jos de ras. In gandul meu, si-a terminat mistoul, acu il las sa rada. Pun si io o moaca de aia.
La un moment dat, ii recunosc omului ca eu n-o sa pot sa dorm la noapte ca, vorba lu’ mamaia, “maica, e necuratu’ la mijloc”, asa ceva nu se poate.
El credea ca fac misto. Eu credeam ca el face misto.
Uitati-va ce fac astia de la Google
Acu’ ziceti si voi, sunt io nebuna?