Nu știu dacă voi știți sau dacă ați folosit vreodată la școală scuza aia cu ”mi-a mîncat pisica temele”.

Mie mi-a mâncat copilul o chitanță. N-a înghițit-o, dar a molfăit-o bine, nu s-a mai ales nimic din ea.

Și colac peste pupăză, m-am mai certat și cu bărbatu-mio că cică e toxică și dacă are copilul ceva. L-am liniștit. I-am povestit câte ziare am mâncat eu când eram mică. Îmi făcea mamaia pachetul pentru grădiniță și ea nu avea salam de sibiu, cașcavaluri și alte figuri. Ne punea la pachet ou ochi sau omletă sau ou fiert sau marmeladă sau zacuscă. Read the rest of this entry »

Bucuresti, Soseaua Stefan cel Mare, 2010 (criza fiind), mai era o juma de ora pana se deschidea magazinul.

Veni mamaia cu tataie la București la fratimio. Plesnea inima în ea că îi povestea lumea despre casa nouă pe care și-a luat-o nepotu-su și ea n-o văzuse. Se duse frati-mio și îi luă cu mașina din poartă să-i aducă să-i vadă casa. Cică pe drum mamaia o ținea numai așa (mi-a povestit frati-mio):

- Dac-ar veni unu` acu să ne prindă să ne bată p-amândoi… Uite ce vreme frumoasă și noi, în loc să ne ducem la vie, plecarăm la București. Cine-a mai pomenit?

La frati-mio acasă, i-a plăcut nu i-a plăcut, dar a stat numai cu ochii pe geam de când a venit: Read the rest of this entry »

- Ce faci, mamaie? De ce vorbești așa?

- Uite pă morțî fac, sînt răcită…

- Păi dacă nu stai cuminte, stai numai p-afară pe gerul ăsta!

- Oleeee, aț înnebunit toț. Ce-aveț, ghia, cu mine? Voi ce vreț? Să stau? Și treaba cine-o face? Vii tu dî la București? Read the rest of this entry »

-    Am auzât pă mă-ta că să termină cu izma și cu usturoiu…
-    Așa e.
-    Fugi, ghia, d-aci! Păi io am la usturoi, și dă izmă… am șopru plin dă znopi.
-    Mamaie, taci din gură, să nici nu mai spui.
-    Dă ce, ghia? Spun și io pă unde pot, poate mai vând… Read the rest of this entry »

Mamaia când m-a văzut prima oară cu şosete cu degeţele:
- Fa, tu te-ncălţaşi în mănuşi?

– Mamaie, ai votat?
– NU!
– Şi ce-ai de răspunzi aşa… în răspăr?
– Păi n-am vrut să votez.
– De ce? Read the rest of this entry »

Asta apropo de mamaia Simonei Gherghe care o cheama sa-i dea gutui.

Anul trecut, am fost in fuga pana la mamaia, ma duceam la o inmormantare si am trecut si pe la ea ca era in drum. N-o anuntasem ca trec, imi murise un prieten, nu-mi ardea de nimic. Cand m-a vazut s-a speriat: eram cu fata plouata, imbracata in negru, grabita. A inceput sa se inchine si sa scuipe in san. Am linistit-o imediat, am stat un pic de vorba, mi-a dat sa mananc o ciorba de rata, acrita cu zeama de varza (aoleuuu, poftesc) si am dat sa plec.

Ea: Stai!

Eu: Mamaie, trebuie sa plec!

Ea: Stai! Read the rest of this entry »

- Aloo, mă auzi, mamaie?
- Ăăăă, Vichişor, tu eşti, maică?
- Da, mamaie!
- Ptiuuu, bine că mă sunaşi! Mă, ce vrusăi io să te-ntreb… am auzît pă mă-ta că ţ-a fost rău, acu’ ţ-ă bine?
- Da, mamaie, stai liniştită, mi-e bine.
- Şi bebică e bine?
- E bine, mamaie, am fost la ecograf, el e bine.. are cam o juma de kil acu’…

După care mamaia n-a mai zis nimic. M-am uitat pe ecranul telefonului, convorbirea nu era întreruptă. Am început să vorbesc din nou:
- Mamaie, mai eşti acolo? Aloooo, mă mai auzi? Read the rest of this entry »

Stiati ca si la torturile de nunta exista o moda? Da, da, exista. S-a intamplat sa asist zilele astea la o dezbatere despre torturi de nunta si am inteles ca acum se poarta fructele de padure cu nu stiu ce in combinatie si ca, desi martipanul nu mai e in trend, numai din el poti sa faci fel si fel de modele. Una zicea ca vrea sa faca tortul la fel ca rochia ei, ca de aia e tortul miresei, sa-l faca la fel ca ea. Dupa aia urmeaza forma, ca nu se mai poarta ala pe farfurii una peste alta, se poarta ala gramada… Read the rest of this entry »