… pe viata cui?

Sa-mi explice si mie cineva cum vine chestia aia cu garantia pe viata. Da, e vorba despre campania Germanos. Adica e din seria “daca mori repede, te tine toata viata”?

Uite ce imi scrie in stele:

Leul este steaua zodiacului, cea mai stralucitoare. Sunt usor de recunoscut: sunt aceia care, privind un reflector, exclama:
- Trebuie sa vedeti cata stralucire ii confer!
Leul are o foarte buna parere despre sine. Daca iti este prezentat unul si tu ii spui:
-Imi pare bine sa te cunosc.
El va raspunde:
-Te inteleg.
Leii nu merg pe strada, ci defileaza. Daca strada este plina de magazine, Leul priveste vitrinele. Dar nu pentru a vedea ce este expus in ele, ci pentru a se privi pe sine. Moment in care va exclama:
-M-as cumpara daca n-as fi atat de scump!

Daca am fi fost geniali in fiecare zi, ne-ar fi luat un investitor, ne-ar fi pus sa fim geniali in interesul lui si ne-ar fi astupat gura cu bani. Acum am fi avut, probabil, vreo 8-900 de euro pe luna… rata la casa, baaaa, ce credeati? Ne-am fi dus in concediu la ol inclusiv, am fi avut bilete la Madonna si am fi trait din amintirile ultimului timbilding cand ne-am imbatat ca porcii (cu sampanie) si ne-am distrat pe seama sanilor lasati ai unei colege, evident, dupa ce l-am lins bine pe investitor.

Dar bine ca nu suntem geniali. Traim cum vrem, in masura in care ne permitem, avem chirii intre 2 si 300 de euro pe luna, pentru noi concediu ol inclusiv inseamna sa ai cortul tau, bilete la Madonna nu ne luam ca nici ea nu-si ia la noi si de timbilding n-avem nevoie, bem in fiecare seara pana dam in ciroza.

Cum putem sa traim asa? Acesta este SECRETUL.

O sun pe mama:

- Sarumana, ce faci? De ce n-ai raspuns mai devreme?

Ea (extaziata):

- Aaa, bineeee. Uite pe aici, sunt cu Rita.

Nu stiam cine e Rita, era prima oara cand auzeam de ea si zic: hai sa nu intreb cine e ca s-o scutesc pe mama de situatii penibile.

Incep sa vorbesc, sa-i spun lu’ mama cum mi-au iesit analizele, imi zice ca nu sunt atat de norocoasa incat sa fiu pe moarte, dupa care ma scuz, ii zic ca o las cu Rita si transmit si eu salutari.

La care mama:

- Acu’ si-a scos salteaua din cusca si se joaca cu ea.

… da, mama si-a luat o femela rottweiller - Rita.

“E naspa rau. ”

Suna naspa ce am zis? Nu, normal ca nu. Bai, dar cand o aud pe mama cum zice chestia asta… ma tavalesc pe jos de ras… desi nu e naspa

Doamna Cretulescu, tipa aia simpatica de la Realitatea tv, intrerupe toate treburile ca sa anunte ca Gorbunov, principalul suspect in cazul jafului armat de la Brasov, a trecut pe langa politisti si a batut si cuba cu ei. Aia l-au lasat pe om in pace, ei n-au stiut ca e urmarit general…  ei nu-l urmareau. Formularea n-a fost asta, a fost mai jurnalistica un pic. Nu stiu cum sa cataloghez ce s-a intamplat dupa.

Pentru inceput, am crezut ca eu am incurcat filmele. Pana sa ma apuc sa ma dezmeticesc, doamna Cretulescu (ca o doamna) zice: “e vorba despre Serghei Gribenco, l-am confundat cu Gorbunov, ma scuzati, ma rog… ” si continua.

Io ma rog s-o lase astia mai moale cu infractiunile sau sa le faca pe rand… ca ne zapacim asa.

In fine, acum incep sa rad . Inteleg ca echipajul care a dat nas in nas cu infractorul era trimis in teren fix ca sa-l gaseasca pe asta. Gribenco le-a aratat si actele si, exclus sa-i fi mituit, au dat mana prieteneste si bafta. Io cred ca Gribenco a vrut sa se predea, dar n-a avut cui

Ma gandeam la ceva si, cum nu se intampla sa gandesc prea des, trebuie sa scriu pe blog

Stiti de ce avem probleme cu cainii vagabonzi? Paaaai, ati vazut porci vagabonzi? Sau vitei? Sau pui? Nu, normal ca nu.

Intrebare: Daca ar manca romanii carne de caine cum mananca si carne de porc, am mai vedea picior de jivina pe strazi?

Va zic io ca am creste cainii cu maxima daruire si ne-am axa pe Saint Bernard…

Mi-a povestit Alec una tare de cand era el mic.

Pe toate lucrurile scria “made in china”, “made in usa”, etc. Si ce credea el ca inseamna asta: credea ca Made e un baiat care se tot plimba. Si de fiecare data cand manca o ciocolata sau ceva se uita sa vada unde e Made, pe unde a mai ajuns:  moama, Made a ajuns in China

Ce e cel mai naspa e ca el isi dorea sa fie Made… ca ala se plimba peste tot

Mi se tot intampla sa ma invite lumea la “leapsa”. Prima data am zis au, nu, nu. Ca io stiam de la mine de la tara ce e aia leapsa. Ne jucam noi in balta la Pietroaie si dupa aia la Cioanta (erau cateva locuri unde era Iminogul mai adanc - Iminog = afluent al Oltului). Si ne lipeam la palme… de la unu la altu’. Eram ametiti cand ieseam din apa, dar era fan. Bine, pe timpu’ ala nu ziceam “fan”, ziceam ca am ras, ca a fost frumos… n-aparusera termenii astia: “cul”, “fan”, etc.

Eh… si cum spuneam, ma trezesc cu leapsa pe blog.

Hm… Bai, ce e aia? Cum de am ajuns aici? Ce vrea sa fie asta? Un joc? Si daca da, care joc? Sa fie telefonul fara fir?

Ma gandesc ca in lumea virtuala simti nevoia sa suplinesti ceea ce nu ai in lumea reala sau simti nevoia sa cari dupa tine in virtual lucrurile misto din real. Nu stiu, zic… Io, una, sunt cu ambele variante.

Din cate vad io,  leapsa e un fel de posta, nu? Adica io o primesc de la unu’, dau ce dau si fac ce fac si dupa aia pasez la altii. Nu e asta posta? Din mana-n mana pana-n fund la taxatoare

Nu particip la nicio posta. Punct.

Propun alt joc (nu stiu daca il mai jucau si alti copii sau era ceva pe plan local, doar in Oltenia): scuipatelea. Virtual nu stiu cum s-ar putea juca si care i-ar mai fi farmecul, dar merita incercat. Nici nu e greu de invatat, pentru cine nu-l stie. Te scuipi cu altii, simplu.

Deci, scuipatelea?

Nu va enervati cand asteptati ceva si acel ceva intarzie sa apara? Eh, io da. Ho, nu mi-a tras nimeni teapa la intalnire, dar  astept. Si ma enervez.

Astept sa-mi vina o idee geniala…