Urmareste-ma pe twitter

ce mai fac.eu

Mario și fetele (1)

May6

Deși e a doua experiență, dar cum prima a fost de-a dreptul marcantă, aia va rămâne în istorie ca experiența zero, pentru că a fost de gradul zero. (S-a îndrăgostit pe la vreo 2 ani de colega lui de grădiniță. Toate bune și frumoase, până când a început să refuze să mai calce în grădiniță și nici argumentul ”te așteaptă Nanania” n-a mai mers. Mi-a mărturisit mai târziu că nu mai vrea să meargă la ghighinița aia pentru că nu-l ubeșce Nanania pentu că s-a dus cu nice băieți mali la ea tatasă. Și așa s-a terminat. Pentru el, că pentru mine a ținut mult și a fost o perioadă cruntă, cu n tantrumuri pe zi etc. În fine, n-a mai avut treaba cu fetele după experiența asta).

Acum, a cam apărut alta. Clala. Clala e genul ăla de prințesică sensibilă. Mario se poartă el delicat cu ea, până Read the rest of this entry »

Vin in 5 minute!

January16
youporn
posted under nimicuri | 1 Comment »

Ziua noastră cu ghinion…

December10

Vineri a murit Adriana. De obicei nu sunt capabilă să scot un cuvânt în astfel de situații și trec tăcută mai departe, deși în inima mea ceva se întâmplă.

Lucram împreună. Ultima mea amintire cu ea mi-a rămas mult timp pe retină. Era prin 2008, eu eram însărcinată în luna a 5-a, ea veselă și fără nicio grijă. Dar a fost o zi când pe mine m-au apucat contracțiile, deși mai aveam mult până la termen. Colegii m-au dus spre recepție unde nu mai știu dacă așteptam un taxi sau o salvare, nu-mi mai amintesc cu ce am ajuns atunci la spital. Nu-mi mai amintesc nimic. În schimb, mi-o amintesc pe Adriana, care era pe scaunul de la recepție, cu capul pe spate și cu un pahar de apă în mână. I se făcuse rău. Nimeni nu mai știa la care să se uite mai repede: la mine că eram gravidă sau la ea. Eu am plecat…

Am rămas înternată în spital, dar am dus sarcina la bun sfârșit. Cu stat la pat, cu greu, dar am ajuns la termen. Nu m-am mai dus la birou. De multe ori mă gândeam la ziua în care mi s-a făcut rău din senin la muncă și îmi aminteam cum stăteam noi amândouă la recepție, una pe un scaun și alta pe celălalt. Read the rest of this entry »

posted under nimicuri | 1 Comment »

Logică de copil

July13

Adică cea mai logică.

Mario, băgat într-o cutie mare striga cât îl ţineau plămânii:

– Papacuuuu, papacuuuu!

– Mario nu mai ţipa, dacă vrei capacul zici “te rog”! Read the rest of this entry »

posted under nimicuri | 1 Comment »

Ce-o sa faca fii-miu la bac?

July9

Eram la masa cu fii-miu cand am auzit la tv stirea despre rezultatele bac-ului de anul asta. Oltul meu – 70% picati. Intre adultii din casa incepe o discutie la care eu nu puteam si cred ca nici nu aveam chef sa particip. Erau invinovatiti profesorii, ca si cand ei ar fi putut sa le toarne elevilor cu palnia in cap toata materia. Read the rest of this entry »

posted under nimicuri | 1 Comment »

De ce nu mi-am luat caine

July8

Sau mai bine zis de ce nu l-am pastrat. Am avut la un moment dat un pui de ciobanesc carpatin. L-am cumparat pentru ca era pufos, mic si dragut, dar in cateva luni pufosenia a atins dimensiuni monstruoase, a ros toate firele, a rasturnat toata mobila, a scos pamantul de la toate florile si s-a tavalit in el in mijlocul casei… L-am deportat in Oltenia, la mama. Acum e sperietoarea lui fii-miu, e “hau-hau mae”. Read the rest of this entry »

posted under nimicuri | 2 Comments »

Scene domestice I

January27

Ies dimineata din camera si aud ca undeva, in coltul tip “internet-cafe” al casei  se auzea mergand calculatorul. Cand m-am dat mai aproape, l-am vazut pe sot pe canapea cu laptopul meu pe genunchi si, evident, calculatorul mergand in dorul lelii.

– De ce merge calculatorul ala degeaba?

Ziceai ca am dat cu lacrimogene, s-a uitat buimac, a clipit din ochi, a dat din cap: Read the rest of this entry »

posted under nimicuri | 6 Comments »
« Older Entries