Da, si dupa ce spun ca e baiat, toata lumea ma intreaba cand nasc. Si le zic ca nasc la sfarsitul lui februarie, inceputul lui martie si urmatoarea replica e “il faci peste?”.
Ma, eu il fac baiat, peste se face el cand o fi mare, daca vrea.
Nu cred ca sunt la camera ascunsa, sunt acasa, singura… dar simt ca cineva face misto de mine. Nu mai pot sa gugalesc. Orice as vrea sa caut pe google, ajung AICI.
Saptamanile astea am tot facut naveta la Fundeni. Finul nostru, baiat tanar saracu’ - 24 ani (asa zice mamaia), are pancreatita. Si, ati ghicit, n-a avut voie sa manance nimic. Deci asta, care e ditamai ursul de om, a sarit de mult de suta de kile, a stat o saptamana fara nimic. Manca perfuzii. Intr-o zi, in drum spre spital, ne zice nevasta-sa: “ma, va rog io, nu ii ziceti astuia nimic de mancare, nici nu aduceti vorba”. Noi: “da, fata, normal!”
Dupa ce am stat prin fata spitalului sa mananc eu mandarine ca poftisem, am intrat. Asta, cum am ajuns ii zice lu’ nevasta-sa: “Auzi, puiu, stii la ce m-am gandit eu? De Craciun, sa facem bucatile de carne mai mari, sa le transam mari…” Si arata cu mana asa… cam cat roata de masina. Read the rest of this entry »
De când a început şcoala, în fiecare weekend, la mine in spatele blocului e o hărmălaie de zici că e recreaţia mare. Nici dacă aş sta langă şcoală, n-ar fi aşa. Nu mai pleacă puştanii pe la bunici si ies grămadă să se joace în spate, sub ferestrele mele. S-au jucat ieri până au ieşit mamele şi i-au luat plângând în casă.
Azi au jucat raţele şi vânătorii, spre disperarea mea. Erau vreo 20. Nu că n-aş suporta copiii sau jocurile lor, dar eu, femeie borţoasă, după ce mi-a zis doctorul să stau la pat, nu pot să ies să mă joc şi eu cu ei (nici n-ar fi fost prima dată). Şi am stat aşa, în casă, şi i-am auzit pe ăştia până când m-am enervat şi am ieşit pe balcon, măcar să mă uit. Read the rest of this entry »
Unii se intrebau de ce nu mai merge blogul asta. Ciudat e ca si eu ma intrebam. Am stat asa cateva zile si am asteptat sa-si revina. Noroc cu oamenii mai destepti din jurul meu care m-au anuntat ca nu mi-am platit domeniul.
Multumesc mogulului care s-a ocupat ca lucrurile sa reintre pe fagasul normal
Nu stiu daca v-am mai zis, dar eu la mine in casa sunt cineva. Sunt cineva care duce gunoiul, cineva care face mancare, cineva care schimba becurile, cineva care repara usa la dulap, cineva care zugraveste holul, nu incape indoiala – SUNT CINEVA!
Ieri, crsrsrsssshhtflamamare, a sarit siguranta. Adio, prize! Am ramas cu electricitate doar la becuri. Eu mi-am pastrat calmul. Sotul, care era in razboi in galaxia lui de pe Ogame, a inceput sa faca un soi de dans tribal de la usa pana la balcon si sa sara: „fa ceva!!! Nu poti sa repari? Fa o magie!” Eu eram cu gandul la frigider ca am curca in congelator, ni se impute mancarea si ramanem vai mama noastra.
De la “Licurici Scaparici” si “Of, of, mama, m-ai crescut cu paine si cu zeama” am trecut la asta:
N-am auzit de baiatul asta, dar poate sunt eu prea in urma. Cert e ca am ramas setata de azi dimineata (de cand am primit linkul pe mess) si nu pot sa ies din filmul asta…