Urmareste-ma pe twitter

ce mai fac.eu

”Provizoriu” la olteni

June25

Prin anii 90, auzeam prima dată cuvântul ”provizoriu”. Ridicau ai mei la casă și, în fiecare zi, pe seară, când tata se plictisea de muncă îl auzeam: Dă-le dracu, lasă-le așa. Facem provizoriu, întărim noi când avem timp!

Așa le-am făcut pe toate, dacă stau bine să mă gândesc. Tot ce era în jurul nostru era provizoriu. Chiar și când ne-am mutat în casa aia, tata a liniștit-o pe mamaia că plecăm din casa ei provizoriu.

Singurul lucru al cărui provizorat nu s-a terminat nici acum, după mai bine de 20 de ani, e gardul care desparte curtea de grădină. A fost făcut într-o zi, când tata numai chef de garduri nu avea. El ar fi băgat 100 m garduri spre cârciuma din sat pentru o perișoară cu tovarășii. Mama, în schimb, i-a făcut în ciudă: Read the rest of this entry »

Mama dragonului

March11

Eram aseară în Mega Image, la casă. Mario se  spânzura de ce apuca pe culoarul de după case și eu manipulam produsele vorbind când cu el, când cu casiera. La un moment dat, copilul nu mi-a mai răspuns și atunci am lăsat toate produsele și m-am uitat spre el. Vorbea cu un băiat mai înalt cu vreo două capete decât el. Cred că îi spunea că azi face 4 ani, că altfel nu știu de unde până unde ăla a început să-i strige:

– Ești un bebeluș! Ești cel mai mic și mai prost bebeluș! Read the rest of this entry »

Sfaturi pentru mame: cum să-ți faci copilul să nu mai împrăștie jucăriile

February25

A fost mama la mine. S-a bucurat Mario când a auzit că  vine de ziceai că-i aduce toate trenurile disponibile pe planeta Pământ și poate și de pe Satuln, plus un camion cu piese de lego.

Chiar intrasem la bănuieli: oare dacă plec eu o lună de zile, ăsta o să se bucure când mă întorc la fel de mult cum se bucură acum de bunică-sa? Dar ce sens avea să-mi bat capul cu astfel de întrebări grele. Read the rest of this entry »

De ce plimbă oltenii pisica?

February11

Mamaia e în plin sejur la mama. Așa zicem noi când se mută mamaia la mama în perioada de iarnă. Stă numai cât e soba caldă, vorba aia. Când vine primăvara o tulește la ea acasă. Că e casă, domne! De-aia a muncit ea cu ăla bătrânu`, Dumnezeu să-l ierte,  toată viețulica… să își facă și ei căsuța aia! Taică-miu, Dumnezeu să-l ierte și pe el, când eram eu mică, se lua mereu de ea când o băga pe asta cu căsuța în viețulică:  Dacă mai trăiți mult, o să ajungeți cu casa pe strada ailaltă! Read the rest of this entry »

Vizita la olteni

October21

Am fost în vizită la maică-mea, la țălănoaia (cum zice Mario). Weekendurile la țară nu sunt nici pe departe relaxante. Ai nevoie de un concediu de 2 zile și înainte, și după ce te întorci. În cel de dinainte îți încarci bateriile și te pregătești sufletește, iar în cel de după îți revii. Ești ca după băutură (de fapt, chiar ești), se învârte casa cu tine. Read the rest of this entry »

Noi doi și-un otgon

October17

Să vă povestesc cu otgonul. Nu știți ce e acela otgon? Nu??? Nici eu n-am știut până azi. Otgonul a apărut în viața mea în urmă cu vreo două săptămâni:

– Mami, știi otgon?

– Ce să știu? Ce e ăla?

– Orgon, mami. Ot-gon, știi?

– Nu știu, Mario, dar explică-mi ce e.

– E ot-gon, mami, ot-gon, zicea copilul clar și răspicat. Read the rest of this entry »

Mama şi, din nou, facebook-ul

July23

Nu ştiu cum se face că, de ceva timp, mama a început să mă acuze că i-am stricat calculatorul. Pentru că ştiam că n-avea cum să fie aşa, n-o luam în seamă. O întrebam imediat cum e vremea şi scăpam de discuţia asta acuzatoare.

Într-o zi, n-am mai avut cum să evit, aşa că am intrat în detalii:

– Cum ţi l-am stricat eu, domne? Ce-are de nu merge?

– Păi nu mai pot să intru pe facebook! Read the rest of this entry »

« Older Entries