Urmareste-ma pe twitter

ce mai fac.eu

Cum împodobea mă-sa bradul

December26

E primul an în care Mario are parte de un brad așa cum trebuie. Mă rog, pentru mine e așa cum trebuie, alții ar obiecta că nu e natural, dar pentru mine e perfect. Până acum aveam unul mic, de juma de metru, gata aranjat. De sărbători, doar îl scoteam din cutiuță și-l trânteam pe masă. Anul ăsta n-am mai avut încotro, așa că am cumpărat unul artificial de 1,80. Am cumpărat și globuri, și instalație și valea acasă, la copil, să facem bradul. Read the rest of this entry »

Ce te faci după ce te faci mare

October29

Îmi amintesc cum, mai toată copilăria mea, mi-am dorit diverse lucruri: ba să ajung în cer, ba să sap o gaură mare ca să aflu ce e sub pământ, dar mai mult decât toate, îmi doream să mă fac mare. De ce? Nu știu. Nu m-am întrebat niciodată ce fac după ce mă fac mare. De exemplu, Mario mi-a zis azi, când ne întorceam de la grădiniță, că abia așteaptă să se facă mare ca să mă poată lua de gât și să mergem pe stradă ca ”beții”. Nu e un motiv care să mă bucure, dar pe mine mă bucură faptul că are un scop –  se face mare ca să mergem ca bețivii, n-a zis nimeni să și bem. Read the rest of this entry »

Pace tie, cititorule, si Sfantului Valentin! Amin!

February15

Am auzit prima oară de Sfântul Valentin prin gimnaziu, dintr-un film american (evident!). A doua zi, la școală, i-am zis colegului meu de bancă, pe care îl chema Valentin, să ne servească cu bomboane pe 14 februarie, pentru că e ziua lui: Sfântul Valentin există!

Ce era cu acest sfânt am aflat ulterior, prin liceu, când pe la începutul lui februarie toate colegele mele făceau planuri și își rupeau merdenelele de la gură doar ca să facă economii pentru cadoul iubitului – te miri ce brichetă, jucărie, pernă, pix, toate inscripționate cu, ați ghicit, I love you! Read the rest of this entry »

Ce ţi-e şi cu bolile astea…

October25

S-a îmbolnăvit copilul. Un fel de “inevitabilul s-a produs”. Telefon de la grădi, fugi şi ia-l, fugi la urgenţă şi încearcă să fii zen. Are o bronşită mai urâtă, se îneacă cu tusea, stă numai cu mucii cravată, deşi suntem cu aspiratorul aproape mereu pornit. Are ochii ăia umezi şi roşii şi, din când în când, se moleşeşte cam jumătate de oră de te sperii (mai ales când mai şi tuşeşte, zici că îi iese sufletul).

În rest, suntem ok. Ne jucăm, mai purtăm nişte dialoguri interesante, ne mai declarăm dragostea, ne comportăm normal.

Partea mai puţin bună e că s-a îndrăgostit de toate siropurile pe care le are de luat şi când i se face poftă începe să se vaite că îl doare capul, că îl doare bulta, că îl doare patele, că îl doare lilolu, că îl dor loiţele: Lilop dai, mami, tece iepede! (Sirop dai, mami, trece repede). Read the rest of this entry »

Vaca lu` nea Sica

October7

Nea Sică era vecinul școlii. Pe zidul din spate al casei lui se făceau concursuri de scuipat la țintă. Grădina lui, nu mai zic, devenise teren de fotbal. Asta până când s-a supărat nea Sică și a trântit un gard de pereu înalt de câțiva metri. Bucuria noastră – ne cățăram pe el, cât mai sus, și săream. Câștiga ăla care sărea cel mai departe de gard (în grădină la nea Sică, evident). Read the rest of this entry »

Noaptea pe viscolitură, atunci mobila se fură

February24

Acum o lună de zile împachetam de zor toate lucrurile din apartamentul cu două camere în care am stat niște ani. Am chemat și câțiva prieteni să ne ajute (rog prietenii pe care nu i-am chemat să nu se supere, au fost invitați numai ăia buni de muncă  🙂 ).  Și ne-am apucat de treabă: am început cu o pauză. Am muncit de ne-a prins noaptea cu mobila pe scări.  La un moment dat, pe la ora 3, în spatele blocului, lângă camionul aproape plin, ne aștepta poliția. Noi cu canapeaua. Afară viscol. Read the rest of this entry »

Io vs. fii-miu

January8

Fii-miu e și curajos și deștept! Bate televizoarele ceva de nedescris. Ale noastre, de acasă, le-am pus cât mai sus, dar ne mai ducem în vizite și nu putem să le zicem oamenilor să pună tv-urile pe dulapuri.  Iar el, cum le vede, cum se pune cu pumnii pe ele.

Acum mă gândesc că poate seamănă cu mine, dar e mai șmecher. Eu când eram mică nu le suportam, fugeam de ăla de acasă. Nici n-o lăsam pe mama să mă dezbrace dacă era televizorul aprins, nici pe oliță nu mă așezam în fața lui, dar Read the rest of this entry »

« Older Entries