- Bă, te-ai spălat pe picioare?

- Da, mă, Vicule! Mă jur!

- Păi tot put. Du-te și mai spală-te o dată. Să dai și cu săpun!

după 10 minute:

- Mă, tu ai dat și cu săpun?

- Da,bă, Vicule…

- Păi tot îmi mai vine miros…

după 2 minute:

- Vicule, mai bine ducem brânza asta în frigider…

-

L-am trimis pe bărbatu-mio să cumpere vrăbioară de vită.

- Și cum scrie? Sau ce să întreb?

- Păi te uiti să scrie vrăbioară de vită, așa cum ți-am zis.

Și a plecat. Peste jumătate de oră m-a sunat:

- Vicule, nu găsesc rândunică de vită la Mega Image.

- Ahahahahaha!!!!! Vrăbioară, mă! Vezi că vrăbioară au!

N-aveau nici vrăbioară, așa că a plecat la Carrefour de unde m-a sunat:

- N-au nici ăștia păsărică de vită.

- Lasă că ai tu…

Se duse bărbatu-mio la cumpărături diverse (de-ale casei și de-ale gurii). Când veni acasă, îmi făcu inventarul cu tot ce luă, mi le înșiră prin toată bucătăria și,la final, îl vazui că luă ceva la spate:

- Și ți-am luat și o surprizicăăăă!

Săracul de el, cum se gândește el la mine…

- Ți-am luat doi cartofi.

- Ce, mă???? Ce să fac cu ei???

- Să-i mănânci, cartofi… prăjituri, Vicule.

- Să-i mănânci tu!

Și se apucase să-i mănânce, dar ghinionul lui a fost că m-a întrebat pe mine cum se fac.

I-am zis că se adună toate resturile de prăjituri, prăjiturile alea vechi si uscate, se pun într-un malaxor și se fac pastă. Dar cofetariile mici (ca aia de unde luase el), n-au malaxor și atunci le pun în cadă și le joacă cu picioarele până obțin o pastă omogenă. După aia o frământă cu mâinile, cum fac io perișoare.

Când m-am trezit dimineață, aveam ceva pe frunte. Parcă era sânge uscat și niște ceva, nu îmi dădui seama ce… Părea și a lovitură, dar nu mă durea capul. Dădui cu mâna și se luă nișteceva-ul ăla, dar rămase pata. În fine, când mă spalam pe față îmi amintii că azi-noapte aveam un țântar în cameră și mă tot rugam, așa prin somn, de bărbatu-mio:

- Scoal, mă, și omoară țânțarul că îl mușcă pe fii-tu!

- Lasă că n-are nimic…

Eu stresată să nu îl muște pe copil, dar ca la orice mamă puturoasă modernă… lenea era mai mare decât stresul.

- Scoal, mă, că îl mușcă de față și se face urât…

- Vicule, dorm. Așteaptă să se puna pe tine și omoară-l.

Pilaf l-am făcut.

În timp ce adormeam Balonul, mă strigă Lăptuca din cealalta cameră:

- Vicule, am pățit ceva!

L-am lăsat în pace. Ca să-mi înțelegeți reacția, Lăptuca pățește ceva la fiecare 5 secunde.

- Viculeee, nu știu ce mi s-a întâmplat, cred că am făcut eu ceva greșit pe aici. Sigur am făcut o prostie…

La asta am percutat imediat. Am lăsat copilul și am dat fuga la el să văd. Era pe scaun la calculator, cu mâinile în poală și striga:

- M-am făcut motan. Sunt un motan negru. Nu mai sunt imaginea mea…

Își schimbase din prostie greșeală poza de la messenger.

Știți cum toarce pisica? Eh, cam așa se auzea și la noi în cameră. Când mă uitai mai bine… Balonu sforăia de n-avea aer. Îl strigai repede pe ta-su:

-Bă, hai să auzi cum sforăie fii-tu!

Veni el, se uită, începu să râdă, după care îmi zise așaaa… invidios: Read the rest of this entry »

Deschid ochii într-o dimineață și-l văd pe bărbatu-mio cum se uita la mine cu zâmbetul ăla de Kermit. Am închis ochii la loc, imi place să primesc complimentele cu ochii închiși. Și îl aud:

- Vicule, după ce stau și mă uit la Bebicu și-l văd așa de mic și de frumos, când mă uit la tine ești așa de mare și de urâtă…

Ce era să-i mai zic? Că el e urât și fără să-l compar?

Deschisei mesingerul in seara asta. Ma, si ce sa vezi? Aveam un offline de la o prietena - un link de youtube si urmatoarele cuvinte: “pe la minutul 5:49 e si sotul tau vedeta”.

Hait! Dau sa vad: Read the rest of this entry »

- Maaa, vino-ncoa! Du si tu pampersu’ asta la gunoi!

- pauza-  (adica draci pe balta in sensul biblic)

- Maaa, ce faci acolo? Da-l dracu de calculator, avem copil! Read the rest of this entry »

Întâi și înainte de toate, Balon e încă în balon.

Și pentru că îl așteptăm cu nerăbdare, am început să ne pregătim. Zilele astea eu i-am tot spălat hainele. În ultima serie de țolișoare de crocodil, au fost și șosetele și mănușile. Nu aveam cum să le agăț la uscat, consumam cârligele pe ele la cât sunt de mici. Le-am pus pe un prosop.

Și le vede bărbatu-mio:

- Doamne, Vicule! Ce faci cu astea? Ce sunt? Read the rest of this entry »