ce mai fac.eu

Ușor cu căcatul pe scări!

January20

Din N motive, micul Floricică refuză să meargă și azi la grădiniță.

– Nu vleau niciudată să mă duc azi la ghighiniță. Mie îmi place să stau cu tine pentu că te iubesc și pentu că ești mama mea. Și o să fiu cel mai cuminte din toată planeta Satuln. Plomit solemn!

Păi când îl auzi promițând solemn că va fi cel mai cuminte de pe Saturn, ce te gândești tu, care ești mă-sa? Ca va fi, nu? Logic! 

După ce stabilim că nu mai mergem la grădiniță, promite iar solemn că se va duce mâine. Zic:

– O să te iau cu mine că avem treburi prin oraș.

Nu m-am gândit nicio clipă că aceste cuvinte îi pot provoca fel și fel de dureri micului Floricică. Și capul îl durea, apoi burta… și asta n-ar fi fost nimic dacă durerea nu s-ar fi extins și la picioare.

– Aoleu, gata! Nu mai mergem unde am treabă, o să mergem să te vadă un doctor.

Alte cuvinte magice care i-au adus copilului brusc o stare de bine. Nu mai avea nimic.

Ne ia cam 3 ore să ne îmbrăcăm, să mâncăm ceva și să ieșim pe ușă. Ca să fiu sigură că doarme bine la prânz, decid de la mine putere să mergem pe jos (aveam treabă prin zona casei). Ne mai certăm nițel pe lângă mașină și până la urmă o luăm la pas. Am fost la bancă, am fost la altă bancă, am fost la magazin, am fost la farmacie, copilul a fost de vis. Ba chiar la bancă a salutat pe toată lumea de la ușă:

– Bună ziua, doamnelol și doamnelol!

În drum spre casă, eu eram cu 2 pași în fața lui și el se tot oprea pe la fiecare bordură/piatră/gard/etc. La un moment dat, îl aud din spatele meu:

– Ce căcat!

Mă întorc, era clar că asta scosese pe gură:

– Poftim?

– Ce poftim. mami? Niciun poftim!

– Mi s-a părut că ai zis ceva și n-am înțeles ce…

– N-am zis nimic.

Încheiem subiectul și aud iar, de data asta semișoptit:

– Căcat mic!

Îl las în pace, cine știe ce-are în cap, hai să nu fac eu din țântar armăsar și dintr-un rahat mic să scot unul mare.

Ajungem la casa noastră și pe la etajul 1 începe să ne rupă nasul un miros greu. Hm! Pff, parcă niciodată n-a duhnit casa scării mai tare ca acum, dar cine știe…

Întrăm în casă, ne dăm gecile jos și mirosul îmi pătrunde nările și în casă. Pentru că înainte să plecăm deschisesem geamurile ca să intre aer, nu pot decât să mă gândesc că mirosul vine de afară. M-am mai și luat de copil, el îl simțise de pe stradă.

La o oră de când am închis geamurile, cu 3 lumânări parfumate aprinse, mirosul nu numai că n-a dispărut, dar mi-a intrat și în piele, iar amestecat cu parfumurile de la lumânări e ceva care irită ochii. Mă enervez până la pragul unei crize de urlete, când îmi cad ochii pe ghetele noastre. Mă duc direct la ale lui și le ridic să mă uit.

– Ce căcat!

 

Share on Facebook
3 Comments to

“Ușor cu căcatul pe scări!”

  1. On January 21st, 2014 at 10:16 pm Shorin Says:

    Baiatul a fost sincer, dar nimeni nu l-a bagat in seama 🙂

  2. On January 22nd, 2014 at 9:08 am demo Says:

    ahahahahahah esti geniala, floricica

  3. On January 22nd, 2014 at 5:45 pm arakelian Says:

    ce cacat!! :)))