De cand stau la pat, pe langa faptul ca au inceput sa se urce viermii pe pereti, a inceput sa-mi cloceasca mintea milioane de variante pentru un viitor stralucit. Spre exemplu, preocupata de familie, am inceput sa urzesc un plan de petrecut Sarbatorile. Ca sa ii dovedesc sotului ca il iubesc (inca), imi venise geniala idee sa-i fac o surpriza. Sa-l duc la prietenii nostri din Cambridge.

Ma apuc, caut bilete de avion si gasesc destul de repede, dar nu rezerv. Intai vorbesc cu prietenii sa le dau vestea cea mare, ca de trei ani ii tot amenintam ca venim. Dupa asta, bag repede o rezervare de 2 bilete dus-indarat si ma culc linistita cu ranjetul pe bot. Pe 27 decembrie urma sa plecam, ma tot gandeam cum o sa fac eu surpriza, cum sa fac bagajele sa nu se prinda el, cum il iau prin invaluire spre aeroport si tot asa, aveam tema de gandire.

Noroc ca a miscat asta micu’ in burta ca altfel eu as fi uitat ca sunt gravida si ca si pe 27 decembrie tot gravida o sa fiu… ba chiar mai gravida…

Hait! Caut telefonul si il sun pe doctor sa-l intreb pe el daca am voie sa zbor cu avionul in luna a 7-a. Poate imi da el vesti bune, ca din ce stiu eu… (nu stiu la ce va ganditi voi, dar eu am in cap imaginea unei balene esuate).

Sun… si raspunde:
- Buna ziua, domnu’ doctor!
- Ce faceti, doamna? Cred ca nu prea bine… daca m-ati sunat.
- Sunt bine, domnu’ doctor. Vreau sa va intreb ceva…
- Spuneti!
- Eu pot sa zbor?
- Nu stiu, doamna, ati incercat?

De-atunci, imi zice “d-na Vuia”.