Stiati ca si la torturile de nunta exista o moda? Da, da, exista. S-a intamplat sa asist zilele astea la o dezbatere despre torturi de nunta si am inteles ca acum se poarta fructele de padure cu nu stiu ce in combinatie si ca, desi martipanul nu mai e in trend, numai din el poti sa faci fel si fel de modele. Una zicea ca vrea sa faca tortul la fel ca rochia ei, ca de aia e tortul miresei, sa-l faca la fel ca ea. Dupa aia urmeaza forma, ca nu se mai poarta ala pe farfurii una peste alta, se poarta ala gramada…

Hm, sunt femeie maritata si de astea n-auzisem. Am facut si io nunta, m-am imbracat si io in rochie de mireasa, dar nu mi-am facut tortul ca rochia, ca-mi ieseau poale-n brau si alea sunt placinte, nu tort.
Io am fost femeie serioasa, v-am mai zis ca sunt nevasta de stelist.
M-am dus la aia la local, am cerut sa vorbesc cu patronul si i-am dat lui comanda: „Vreau tort rosu cu albastru, nu ma intereseaza cum il vopsiti, si sa intre pe melodia din Champion’s League, da?” .

Patronul localului si-a facut cruci cu amandoua mainile: „Am si eu o varsta, dar asa ceva n-am pomenit de cand mama m-a facut… Daca e ordin, asa facem, vedem noi cu ce il coloram! O sa ma ocup personal”. S-a vazut pe fata mea ca eram in culmea fericirii, omul cred ca se astepta sa sar in sus si sa incep: tup, tup, tup… Si imi zice: „Da’ sunteti mare stelista!”. N-am mai zis nimic, am lasat-o asa cum a picat.

Tortul miresei a fost tortul mirelui, in culorile Stelei. Sotul meu si gasca lui au cantat ca cei mai adevarati ultrasi. De mine nu va mai zic, am obtinut respectul pe vecie pentru aceasta surpriza, ca am tinut si secret.
Mie mi-era c-o sa cam ramana nemancat, ca n-aveam numai stelisti la nunta. Va spun, dinamovistii si rapidistii nici nu s-au atins de el. Noroc cu oltenii mei, care au mancat in doi timpi si trei miscari partea albastra.

PS: Chiar stam pe Stefan cel Mare, cand da Dinamo gol LaptucaPeace isi pune pernele-n cap, sa nu auda.