Cică în viață e bine să le încerci pe toate. Eu sunt mai de la țară, țărancă de-a binelea, și când vine vorba de mâncare, chiar dacă nu prea am tupeu sa gust orice, îmi calc pe cățeaua de inimă și o fac. Până acum n-am regretat nimic…

Bărbatu-mio, crescut prin țări străine, mănâncă orice. Primii ani din viața lui i-a petrecut în China (de-aia îi fac orez de 5 ori pe săptămână). Azi a primit un ou negru (chinezesc). Așa zicea el, eu n-aș fi zis că e ou. Era un bolovan de paie. Read the rest of this entry »

Faze tari despre sarcină/naștere, normal.

Tonul l-a dat Dush cu faza asta:

Mama (îi începuseră durerile facerii, tata dormea de rupeau lemne pe el) îl zgâlțâie: “Eugen, mi s-o rupt apa”. La care tata:  “Dă-o-n mă-sa de apă, o repar mâine! “

A urmat Laura:

La mine data trecută a fost cam la fel:
- Dani, mi s-a rupt apa! Read the rest of this entry »

Parcă Eminescu avea și el un bâzdâc cu ”liniștea serii”…

Eh, aseară, în liniștea serii dau să mă ridic din pat. Și când să pun picioarele pe covor… Hait, simțeam că e o baltoacă! Mă uit, era ditamai balta. Zic: s-o fi vărsat sticla ( că era lângă pat), dar ce sticlă mare. Apa era peste tot. Urlu din toți plămânii la bărbatu-mio, care sare ca ars direct la mine.

El mergea prin apă, dar nu se prindea care e faza. Read the rest of this entry »

- Ce faci, mamaie? De ce vorbești așa?

- Uite pă morțî fac, sînt răcită…

- Păi dacă nu stai cuminte, stai numai p-afară pe gerul ăsta!

- Oleeee, aț înnebunit toț. Ce-aveț, ghia, cu mine? Voi ce vreț? Să stau? Și treaba cine-o face? Vii tu dî la București? Read the rest of this entry »

După ce zilele trecute al meu soț realiza că e însărcinat, acum observă cum sarcina avansează.

No, după ce am scris eu și am primit replicile voastre, dar mai ales comentariul lămuritor al lui Bogho (mersi!), care mi-a spus ca ăsta e Sindromul Couvade, i-am spus și lu` bărbatu-mio.

Fac o paranteză și îl citez pe Bogho, ca să înțelegeți care e faza: ”Bărbații suferă de aceleași semne și simptome asociate cu graviditatea, de la grețurile de dimineață până la îngrășat, ca și partenera. Aproximativ 80% din viitorii tătici trăiesc pe pielea lor acest fenomen, cunoscut sub denumirea de Sindromul Couvade”.

I-am povestit soțului că și Bogho, și Flavius se află cam în aceeași situație.

- Da` io am început să mă surprind că stau cu mâna pe burta, că o mângâi, mă uit să văd dacă a mai crescut…

Mă întreabă bărbatu-mio (mâncând prăjituri) dacă eu am pofte.

- Am, mă, de ce întrebi? Aș mânca, de ce să te mint?

- Aha… și io am…

După asta, ia o pauză, mai mănâncă din prăjitură:

- Auzi, dar pe tine te doare spatele? Read the rest of this entry »

A sosit momentul să pun punct aici activității mele de blogăriță. O să încerc să motivez scurt retragerea mea. Nu, deși mulți ar crede că totul se trage de la faptul că, în curând, va veni Balon peste mine, nu e așa. Nu fii-miu m-a făcut să iau hotărârea asta. Nici bărbatul. Nici mamaia. Nu, pur și simplu, am ajuns la concluzia că trebuie să pun PUNCT. Read the rest of this entry »

S-o ajutăm pe Laura, zic. Ho, nu e campanie de aia de strâns bani, pentru aia aș fi dat un mass.

S-o încurajăm pe Laura, care azi are examenul de licență la Jurnalism. Tocmai îmi povestește pe messenger cum a visat că o mânca doamna Coman. Eu am liniștit-o, i-am spus că doamna Coman nu se satură numai cu ea, deci nu va fi singura mâncată, ceea ce e bine.

Cică a mai încurajat-o cineva, i-a zis că o ajută să se sinucidă ușor, dacă nu ia. Eu i-am zis că e fraieră, că își poate tăia venele pe lung si scapă repede.

În altă ordine de idei… fată, vezi-ți de treabă, ai un copil de născut/crescut! Când o să naști n-o să-ți ceară fii-tu sau fii-ta diploma de licență.

Vorbeam cu  un prieten pe messenger. Povesteam diverse. Așa am ajuns să vorbim despre peștii noștri (sună a discuție între curve).

Noi vorbeam despre peștii din acvariu. Ce specii am avut, ce mai avem, cum sunt unii, cum sunt alții, etc. La un moment dat mă întreabă dacă am avut țipar electric. Nu, n-am avut. Chiar încercam să-mi amintesc când văd că-mi scrie iar. Read the rest of this entry »

Eram la coadă la spital, la EKG. Ditamai holul, plin ochi, pe la ora 12. Numai cazuri de cazuri.

Apare un nene în vârstă, abia mergea, săracul de el, cu o hârtie în mână. Se tot uita atent la toată lumea. La un moment dat, se deschide ușa cabinetului (știți, în momentele astea toată lumea tresare). Nu era nimic, ieșise un doctor. Nici vorbă să se audă ”Următooorul”.

Nenea ăsta bătrân se luminează la față și vine spre doctor:

- Domnu` doctor, aici e KBG-ul?

La care doctorul:

- Tataieee, KGB-ul e la Moscova. Aici e EKG-ul!

:))