Fusei la ultimul control din sarcina asta. Și, cum intrai în cabinet, mă pusei pe bietul doctor cu tot felul de întrebări pentru că, la voi nu miroase, dar vă zic că mă așa pe mine de frică.

După toate întrebarile, îi spusei omului: bre, dom` doctor, mie mi-e cam frică. Ce să mai, recunoscui și îi zisei că mi-e frică bine, nu așa.

- Hai, doamnă, cum să vă fie frică? Suntem acolo, râdem, glumim. O să ne distrăm!

- Da, dom` doctor, așa e… Read the rest of this entry »

Întâi și înainte de toate, Balon e încă în balon.

Și pentru că îl așteptăm cu nerăbdare, am început să ne pregătim. Zilele astea eu i-am tot spălat hainele. În ultima serie de țolișoare de crocodil, au fost și șosetele și mănușile. Nu aveam cum să le agăț la uscat, consumam cârligele pe ele la cât sunt de mici. Le-am pus pe un prosop.

Și le vede bărbatu-mio:

- Doamne, Vicule! Ce faci cu astea? Ce sunt? Read the rest of this entry »

Am început să am nopți albe de câteva săptămâni. Aș vrea chiar să se scoată noaptea din program, că eu oricum nu pot să dorm, mai bine să nu mai pierd timpul. Să fie doar zi!

Azi-noapte am început să bocesc, întinsă cu fața sus nu pot să stau că nu pot sa respir, pe o parte iar nu pot, iar de adomit nu mai zic… Unde mai pui că Balonul mă lovește în coaste de-mi vine să-l dau afară câteodată.

Și îi zic lu` bărbatu-mio, plângând:

- Uaaa, vreau să facem schimb, că nu io nu mai suport! (era 4 și ceva ceasul) Read the rest of this entry »

Din seria ”dacă nu mă duc eu la munte, vine muntele la mine”.

Așa și cu pescuitul. A venit el la noi. O să vă întrebați cum vine asta. Păi vine, mai ales când vine timpul să scapi de un acvariu de 500 de litri. L-am vândut. I-am spus clientului să ne anunțe cu o zi înainte când vine să-l ia pentru că nu e așa ușor de golit, împachetat ustensile, prins pești, etc.

N-are sens să mai spun că ăla n-a înțeles nimic și ne-am trezit cu telefon la ora 14.00 că vine la 6 jumate. Zic: nu e cam de dimineață? El: nu, 6 jumate în seara asta! Read the rest of this entry »

- Mă, scoal că iar visezi?

- Aaaa, mmmm….

- Mă, nu mai da din picioare, visezi!

- A, ce?

- Păi visezi. Și faci urât… Read the rest of this entry »

De câteva zile tata e în București. Nu stă la mine, e venit la văr-su, adică la nașu’. Îl știți, ăla cu Espero.

Azi, într-un final, ajunge și la mine. Zic: hai să punem masa. Tata e mort după fasole. Îi făcusem iahnie. El: nu, nu, că nu stau mult, sunt în trecere. Mă și gândeam, a dracu’ trecere, veni tocmai din Pipera pe lăcăraia asta (că acolo stă nașu’ ) să stea la mine o juma’ de oră. ”Stau până la două, că am treaba”. Zic: bine, mă! Ce era să-i mai zic… Am lăsat omul în pace. Read the rest of this entry »

Mă trezesc ieri dimineață pe la 7 fără ceva. Lumina aprinsă și bărbatu-mio cu un morman de haine scoase din dulap puse în pat peste mine. Eram chioară de somn, nu puteam nici să vorbesc, dar îl urmăream cu un ochi. El încă mai scotea haine. Zic: mă, ce dracu, își face bagajele? Se mută? Mă gândeam că oi fi zis eu ceva aiurea în somn și mă părăsește acu… Read the rest of this entry »

Cică în viață e bine să le încerci pe toate. Eu sunt mai de la țară, țărancă de-a binelea, și când vine vorba de mâncare, chiar dacă nu prea am tupeu sa gust orice, îmi calc pe cățeaua de inimă și o fac. Până acum n-am regretat nimic…

Bărbatu-mio, crescut prin țări străine, mănâncă orice. Primii ani din viața lui i-a petrecut în China (de-aia îi fac orez de 5 ori pe săptămână). Azi a primit un ou negru (chinezesc). Așa zicea el, eu n-aș fi zis că e ou. Era un bolovan de paie. Read the rest of this entry »

Faze tari despre sarcină/naștere, normal.

Tonul l-a dat Dush cu faza asta:

Mama (îi începuseră durerile facerii, tata dormea de rupeau lemne pe el) îl zgâlțâie: “Eugen, mi s-o rupt apa”. La care tata:  “Dă-o-n mă-sa de apă, o repar mâine! “

A urmat Laura:

La mine data trecută a fost cam la fel:
- Dani, mi s-a rupt apa! Read the rest of this entry »

Parcă Eminescu avea și el un bâzdâc cu ”liniștea serii”…

Eh, aseară, în liniștea serii dau să mă ridic din pat. Și când să pun picioarele pe covor… Hait, simțeam că e o baltoacă! Mă uit, era ditamai balta. Zic: s-o fi vărsat sticla ( că era lângă pat), dar ce sticlă mare. Apa era peste tot. Urlu din toți plămânii la bărbatu-mio, care sare ca ars direct la mine.

El mergea prin apă, dar nu se prindea care e faza. Read the rest of this entry »